Acum o saptamana am parcurs peste o mie de kilometri ca sa merg la Vama Veche.
Prea mult, se poate spune, pentru un vichend la mare, dar, in sfarsit, ce e un kilometru? Un kilometru nu este decat distanta ce parcurge lumina in 1.000/299.792.458 de secunda. Aproximativ.
Eu sunt un om, nu sunt lumina, si un om este ceva mai greu de a define decat un kilometru.
In primul rand, nici nu stiu daca un om este ceva ce “este” sau ceva ce “alearga“, asa cum spunea marele poet Borges, mereu mai precis decat mine:
CORRER O SER
¿Fluye en el cielo el Rhin? ¿Hay una forma
universal del Rhin, un arquetipo,
que invulnerable a ese otro Rhin, el tiempo,
dura y perdura en un eterno Ahora
y es raíz de aquel Rhin, que en Alemania
sigue su curso mientras dicto el verso?
Asilo conjeturaron los platónicos;
así no lo aprobó Guillermo de Occam.
Dijo que Rhin (cuya etimología
es riñan o correr) no es otra cosa
que un arbitrario apodo que los hombres
dan a la fuga secular del agua ;
desde los hielos a la arena última.
Bien puede ser. Que lo decidan otros.
¿Seré apenas, repito, aquella serie
de blancos días y de negras noches
que amaron, que cantaron, que leyeron
y padecieron miedo y esperanza
o también habrá otro, el yo secreto
cuya ilusoria imagen, hoy borrada
he interrogado en el ansioso espejo?
Quizá del otro lado de la muerte
sabré si he sido una palabra o alguien.
Stiu eu daca sunt un cuvint sau cineva? Nu mai bine decat stia Borges insusi, si probabil niciodata nu o voi stie, si nici nu ma deranjeaza. Nestiinta este si ceva frumos – de mai multe ori m-am intrebat cum ar fi sa nu stiu, de exemplu, ce sunt stelele, pur si simplu sa fiu pentru mine doar niste lumini acolo sus-.
M-am adus aminte de versuri ale lui Borges, de ideea de “a alerga” sau “a fi“, cand m-am propus sa scriu despre Vama Veche, despre cele doua zile care am petrecut acolo. Pentru multi, cei care au fost deja acolo, probabil Vama este ceva mai simplu: O localitate la mare, o petrecere la plaja, muzica… Ceva concret. Pentru mine, in schimb, Vama este mai mult o alergare. Acolo eu nu gasesc oameni, mare, nisip; gasesc doar clipe. Acolo, intre clipele care alearga, ma simt bine.
Nu stiu cauza, dar cand ma intorc din Vama Veche imi vin ganduri filozofice. Vedeti ca iar mi s-a intamplat. Acum ma intreb daca mai are rost sa va povestesc despre, efectiv, cum a fost acolo la Vama saptamana trecuta.
Sincer, cred ca nu.
